• Aici s-a născut și a decedat baronul Andor Jósika (1851-1900), castelul revenindu-i celui de-al doilea fiu al său, baronul Gábor Jósika (VI.) (1878-1945). Pe timpul domniei sale, în anul 1912, în cursul lucrărilor de plantare, în grădina castelului s-a dezvelit incidental un cimitir de înhumație.

  • Conform tradiției populare, baroce, clădirea are un acoperiș înalt. Odinioară, domeniul găzduia mai multe clădiri agricole, astăzi păstrându-se doar grânarul. După naționalizare, în clădire a funcționat Consiliul Popular, astăzi fiind utilizat tot de către Primărie.

  • După anul 1989, descendenții familiei Konopi au cerut restituirea conacului, care în 2007 s-a și reîntors în proprietatea familiei. Momentan descendenții familiei nu dispun de resursele necesare pentru reabilitarea castelului și poate fi cumpărat.

  • Conacul cu ziduri de piatră naturală are un acoperiș în două ape țeșit, învelit cu țiglă. Frontonul nordic conține goluri mici pentru aerisire, această soluție fiind asemănătoare cu casele săsești din apropiere.

  • Stilul castelului are o strânsă legătură cu castelul Grassalkovich din Gödöllő. Partea cea mai accentuată a clădirii este una asemănătoare centrului unui pavilion locată pe axa clădirii. Odinioară a fost acoperită de o mansardă spectaculoasă din lemn, ridicată etajat în direcția curții pe trei axe. Castelul a fost cândva împrejurat de mai multe grădini, căsuțe, mese din piatră, lacuri mici.

  • Contele Teleki Géza a construit un castel frumos, la care aparținea și un parc mare. Ultimul proprietar al conacului a fost prim-ministrul contele Teleki Pál, care l-a utilizat și pentru vânătoare.

  • Castelul a fost construit de către boierul Alexandru Mocsonyi la sfârșitul anilor 1860.

  • Clădirea are un plan aproape dreptunghiular şi este compusă din trei unităţi, şi atrage atenţia asupra sa mai ales datorită turnului său monumental. Elementul cel mai spectaculos al faţadei principale este placa barocă, opera sculptorului clujean József Hoffmayer. Pe placă se văd urmele celor două blazoane ale familiilor Kendeffy şi Bethlen, ca şi inscripţia referitoare la construcţie.