Castelul este amplasat pe dealul situat în partea sudică a localităţii, lângă drumul spre localitatea Posmuş. Clădirea cu două niveluri are un plan dreptunghiular, cu faţada principală spre nord. Mijlocul faţadei este accentuat de un rezalit, care adăposteşte scara principală.
Asemenea multor clădiri nobile din regiunea Baraolt, castelul a fost construit în stil renascentist (perioada târzie), iar în secolul al XIX-lea i s-a adăugat o aripă, construită în stil clasicist. Clădirea conține mai multe scupturi în piatră, valoroase, construite în stil renascentist (perioada târzie).
Satul a fost primit cadou de către familia aristocratică Bethlen în anul 1577. Aici s-a născut Bethlen Gábor, principele Transilvaniei. Clădirea cu un singur etaj era protejat la nivelul parterului de numeroase creneluri, la etaj având ferestre duble în stil renascentist era un model tipic de conac al aristocraților din secolul al XVI-lea, conac, care pe lângă condițiile de protecție mai oferea și o viață confortabilă locuitorilor.
Nagy István, strănepotul lui Székely Dénes a încercat să restabilească aspectul original al conacului, utilizându-l ca și casă de vară. În prezent, acest conac se folosește ca pensiune.
Forma actuală a castelului fost dată în anul 1891, pe vremea lui Teleki László Gyula. El a fost cel mai mare moșier al zonei din secolul al XX-lea. Satulung a fost sediul domeniului său, și tot aici a și fost înmormântat, în 1936.
Accesul în castel s-a fortificat printr-un șanț de apărare. În 1617 apare menționat ca fiind castelul de vânătoare al lui Gabriel Bethlen. Castelul, cât și biserica aflată pe această proprietate, au fost renovate de principe, apoi în anul 1619 Gabriel Bethlen a donat castelul cancelarului său, Simon Pécsi.
Conacul poartă amprenta stilului clasicist, terenul este înconjurat de un gard de piatră. Conacul are formă în plan dreptunghiulară, are două nivele și un subsol, și are un acoperiș piramidal. În fața intrării principale se ridică un pridvor cu timpanon.
Pe fațada estică, cea dinspre stradă, se poate citi și astăzi numele proprietarilor - Molnár Benjamin și soția acestuia, Fülöp Debora - care au realizat construcția, cât și anul construcției: 30 mai 1833.
adjunct
