• Predecesorul castelului este conacul András din secolul al XV-lea, primul corp fiind construit în 1450. Reședința nobiliară a fost modificată și reconstruită de mai multe ori în secolele XVI-XVII. Una dintre aceste lucrări a fost făcută de Lázár János, atestată de o placă care datează din 1532. Conform tradiției, Bethlen Gábor și-a petrecut copilăria în acea clădire.

  • Asemănător cu castelul Haller din Sânpaul și acest castel are o formă de ”U” în plan, în stilul așa-numitelor palate Grassalkovich. Cea mai frumoasă parte a castelului o reprezintă salonul mare de la etaj, unde s-a păstrat tencuiala originală, cele două sobe de porțelan alb în stil rococo și trei candelabre.

  • Scândurile cu ornamente stuc, care jucau rolul unui tavan, s-au deteriorat, motiv pentru care azi se observă o replică a acestui tavan. Deasupra pridvorului se află un fronton în stil baroc, tot o copie a originalului care s-a prăbușit. Fațada este ornată cu decorații de stucătură.

  • Conform tradiției populare, baroce, clădirea are un acoperiș înalt. Odinioară, domeniul găzduia mai multe clădiri agricole, astăzi păstrându-se doar grânarul. După naționalizare, în clădire a funcționat Consiliul Popular, astăzi fiind utilizat tot de către Primărie.

  • Vechiul castel din Cetatea de Baltă se afla lângă sat, într-o zonă mlăștinoasă de pe lângă râul Târnava, de aici vine denumirea românească a localității, Cetatea de Baltă. Cetatea a fost distrusă în timpul invaziei mongole iar noul castel a fost atestat documentar în 1321.

  • Primul conac, care reprezintă baza conacului de astăzi, a fost construit în 1600, de către fiul lui Fráter Pál I, István I. Conacul, care era utilizat ca și grânar, apoi timp de mai multe decenii a stat vacant, are în prezent 12 încăperi.

  • Pe suprafața de 1100 m2, în fața castelului frumos decorat, s-a amenajat un parc bine îngrijit, un teren de tenis și o herghelie de cai și proprietarii au trăit aici fericiți, până la naționalizare.

  • Castelul Haller a fost construit în secolul al XVII-lea și a fost pe rând în proprietatea mai multor familii nobiliare transilvane. În 1610 moșia împreună cu satul Ogra au intrat în proprietatea familiei Haller și au și rămas în proprietatea familiei timp de 300 de ani. Și-a primit forma actuală în secolul al XVIII-lea după transformarea conacului care se afla în locul actualului castel.