Contele Teleki Géza a construit un castel frumos, la care aparținea și un parc mare. Ultimul proprietar al conacului a fost prim-ministrul contele Teleki Pál, care l-a utilizat și pentru vânătoare.
Cetatea care se află azi la Gilău cel mai probabil a fost construită în secolul al XV-lea. Castelanul acesteia se menționează pentru prima dată într-un document din 1439.
După naționalizare, în castel a funcționat o școală specială, apoi un orfelinat. În anul 2003, Biserica Greco-Catolică a solicitat restituirea clădirii, astfel în ziua de azi, castelul găzduiește călugări. Noii proprietari i-au oferit clădirii un acoperiș nesemnificativ de tablă.
Clădirea în forma literei „L”, cu aripi aproape egale, are un singur nivel și este acoperită cu țiglă, având un acoperiș în două ape, țeșit. Aripa dinspre stradă este paralelă cu strada, iar partea dinspre curte este perpediculară cu strada. Pe fațada dinspre curte se extinde cel mai spectaculos element arhitectural al clădirii neornate, un hol deschis, cu arcade, prin care se pot accesa diferite încăperi ale conacului.
Castelul Szentkereszty-Bethlen s-a construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de către Szentkereszty (II.) Zsigmond (1817-1891). Clădirea mică, cu un singur nivel, având forma în plan dreptunghiulară, este divizată în trei părți de clădire. După naționalizare, în castel a funcționat o școală elementară, iar azi incinta clădirii găzduiește biblioteca Liceului Teoretic Pavel Dan.
Castelul de principat de odinoară a fost construit de Bocskai György și fiul său, Bocskai István, între anii 1569 și 1572. Castelul a avut nenumărați proprietari de-a lungul secolilor. Doar bastioanele pătrate și câteva segmente de zid au rezistat până în zilele de azi.
Lucrările de construcție efectuate de groful Bethlen Samuel i-au oferit castelului forma sa actuală, fapt memorat prin inscripția ”Comes Samuel Bethlen Coma (comitatus) de Küküllő ac pedis siculialis Marus Capitaneus, atrobique supremus. 1700.”, gravată în piatră, amplasată desupra intrării, care poartă emblema familiei și prin blazonul unui șarpe încolăcit în laur, aflat pe tavanul celei mai mari încăperi, denumite și sala cavalerilor sau sala de consiliu.
Localitatea situată în partea de est a județului Bihor, la sud-est de Marghita, de-alungul văii Bistrei, a fost atestată documentar pentru prima oară în anul 1305, sub denumirea de „Cheyteluk”, apoi în 1406 a apărut sub denumirea de Ciutelec, numele localității însemnând „teren cultivat”.
designer, director executiv @ Dedushkov.com
