În a doua jumătate a anilor 1800, proprietatea și castelul a fost cumpărat de Várady Szabó Lajos din Debrecen, care încă înainte cu mai multe decenii s-a îndrăgostit de acest castel și de frumuețea peisajului care-l înconjoară (acest lucru se relevă în romanul scriitoarei Szabó Mária „Rolul muncii îi revine omului, binecuvântarea lui Dumnezeu”.
Partea centrală a clădirii are două nivele și are un acoperiș mare, în pantă ruptă. În utlimii ani acoperișul s-a prăbușit, iar din cauza apei care se infiltrează, și pereții sunt în pericol de a se prăbuși. Castelul ar putea fi salvat, dar fiindcă nimeni nu a solicitat restituirea acestuia, clădirea se află în pericol de dispariție.
În anii 1700, clădirea cu două celule s-a extins cu o cameră mai mare. Acoperișul cu rupere de pantă, inițial în patru ape, s-a demolat, iar în urma lucrărilor de renovare s-a restaurat doar masa acestuia.
Bazele castelului construit în stil renascentist au fost puse în secolul al XV-lea de către fiul lui Bethlen Miklós, Márk. Clădirea și bastionul circular cu un şir de basoreliefuri reprezentând arcaşii a fost construită în jurul unei curți de plan pătrat. O scară deschisă cu balustradă duce spre intrarea principală de la etaj. Castelul este unul dintre cei mai frumoși exemplari ai arhitecturii de locuire şi de apărare renascentiste din Transilvania, completate de vechile elemente gotice, mai ales de la capelă.
Încă din Evul Mediu familia Bánffy poseda conacul în sat: fapt atestat prin mai multe documente din sec. XVI, dar clădirea cu plan în formă dreptunghiulară se poate vedea și pe harta primei ridicări topografice militare. Din cauza faptului că nu s-au păstrat informații arhivistice despre acest conac, soarta acestuia este necunoscută şi nu se poate preciza nici data exactă a construirii castelului de azi.
Clădirea simplă, cu formă în plan dreptunghiulară are un acoperiș în două ape, țeșit. Intrarea principală se află pe fațada principală, iar deasupra acesteia s-a construit un balcon susținut de patru coloane, care se poate accesa prin camera reprezentativă de la etaj.
Castelul a fost modificat în ultimele decenii ale sec. XIX, de către contele Károly Huszár (III.), moment în care s-au construit elementele romantice, printre care se pot menționa fereastra istorizantă a casei scării și fântâna eclectică din curtea castelului. Tavanul pictat, casetat, al sălii mari de la etaj scoate în evidență dexteritatea proprietarului.
Expert Turism
