• Clădirea cu forma de U în plan, etajată, cu aripi scurte are puține elemente decorative. Un element decorativ important de menționat îl constituie zidul aticului, astăzi pictat în culorile naționale românești, care inițial păstra blazonul familiei.

  • Conacul Apor-Henter din Sântionlunca, o comună traversată de Râul Negru, se află lângă drumul principal pe partea sudică a localității.

  • Clădirea în forma literei „L”, cu nivel de parter înălțat și cu subsol, este înconjurată de un postament înalt, pe care se află ferestre de subsol. Fațada dinspre stradă este dominată de pilaștri cu capitel și bază.

  • Castelul a fost complet restaurat, în prezent aflându-se în stare foarte bună. În încăperile din castel se pot viziona expozițiile permanente ale suvenirelor familiei regale Române. Castelul este un punct de atracție, atât pentru turiștii străini, cât și pentru cei români, fiind considerat castelul lui Dracula, personajul legendar din filmele de groază care se identifică cu Vlad Țepeș.

  • Castelul Vécsey, aflat în mijlocul unui vast parc deondrologic, era o clădire cu forma în plan pătrată, cu trei etaje și o curte interioară, însă în anul 1829 ultimul etaj, ornamentat cu sculpturi de lemn, s-a distrus în urma unui incendiu. Astfel, clădirea a rămas cu un singur etaj, iar sub acoperișul pus se observă terminațiile interesante ale streșinelor, decorate cu capete de dragoni susținute de șerpi.

  • Aspectul conacului de astăzi se datorează familiei Pop, care i-a redat casei aspectul său original și a amenajat-o ca și pensiune.

  • Cândva fațada dinspre curte, din spate, era precedată de un pridvor cu stâlpi de lemn. Stâlpii simpli de lemn au fost schimbate cu unele cu decorații sculptate, de traforaj.

  • Structura clădirii cu un singur nivel este simetrică, iar axa centrală a fațadei vestice este accentuată de un portic cu timpanon, susținut de stâlpi. Pe ambele părți ale acestuia se observă câte cinci ferestre cu închidere dreaptă, iar în colțul clădirii câte o fereastră geamănă. Armonia fațadei estice se datorează celor 14 coloane simple, dorice.